Definita cuvantului dicțiune
DICȚIÚNE s. f. 1. fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ◊ arta de a rosti textul unui rol în teatru, cinema etc. 2. (mod de) exprimare sub raportul selectării și al proprietății termenilor (specific/ă/ criticii literare). (< fr. diction, lat. dictio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dicțiune
a o plesni bine expr. a spune sau a face ceva foarte potrivit într-o anumită situație, într-un anumit moment. Vezi definitia »
CEFALOSPORINE (‹ fr.; {i}; {s} gr. kephale „cap” + spora „sămînță”) s. f. pl. Grup de antibiotice cu spectru antibacterian, înrudite cu penicilinele, extrase din specii de Cephalosporum (ex. cefaloridina, cefaloglicina, cefalotina). Vezi definitia »
întrupurăciúne s.f. (înv.) întrupare. Vezi definitia »
PROMPTITÚDINE s.f. Repeziciune, iuțeală în executarea unui lucru; punctualitate. [Cf. fr. promptitude]. Vezi definitia »
atitudine verbală și non verbală de accentuare intenționată cu scop exclamativ și denunțiator, axată pe caracteristicile negative ale unei persoane, acțiuni, obiect, asupra acelor persoane, acțiuni, obiecte, care în aparență vor să demonstreze contrariul Vezi definitia »