CUVIÓS, -OÁSĂ, cuvioși, -oase. adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat: în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os. Vezi definitia »

SERICITÓS, -OÁSĂ adj. Alcătuit din sericit. [< fr. sériciteux]. Vezi definitia »

lăcrós, -oásă, adj. (reg.; despre plante) fraged, delicat. Vezi definitia »

LÓGOS s.n. 1. (În filozofia materialistă din Grecia antică) Principiul ultim al lumii, al existenței. 2. (Astăzi ironic) Cuvântare, discurs. [< gr. logos]. Vezi definitia »

migalos Vezi definitia »