Definita cuvantului difracție
DIFRÁCȚIE s. f. 1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora. 2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol. (< fr. diffraction)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu difracție
ANIZOMETRÍE s. f. inegalitate a dimensiunilor. (< fr. anisométrie) Vezi definitia »
STEREORESTITÚȚIE s. f. restituție a unei porțiuni din scoarța terestră înregistrată pe fotograme conjugate. (< fr. stéréorestitution) Vezi definitia »
IMAGOLOGÍE s. f. ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care diferitele popoare le au despre ele, despre altele. (< fr. imagologie) Vezi definitia »
EXTRÁCȚIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, proveniență. [Gen. -iei, var. extracțiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio]. Vezi definitia »
REDÁCȚIE, redacții, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc. 2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicație, o scriere. [Var.: (înv.) redacțiúne s. f.] – Din fr. rédaction. Vezi definitia »