CONDÉNS, condensuri, s. n. 1. Rezultat al condensării vaporilor. 2. Fenomen de infiltrare a condensului (1) de apă în combinație cu unele specii de ciuperci în pereții locuințelor. – Din condensare (derivat regresiv). Vezi definitia »

RENÓNS s.n. (La jocul de cărți) Refuz de a da culoarea cerută. [< fr. renonce]. Vezi definitia »

DÂNS pr. El (cu o nuanță emfatică): se mira toată lumea de învățătura dânsului Isp. [Contras din de-îns]. (Dicționar universal al limbei române, ed. 8, de Lazăr Șăineanu). Vezi definitia »

NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg ♦ Pe care nu-i poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] Ne- + atins. Vezi definitia »

BALÁNS, balansuri, s. n. Mișcare oscilatorie, de pendulare; legănare. – Postverbal al lui balansa. Vezi definitia »