RADICOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei rădăcini a măduvei spinării; rizotomie. [Gen -iei. / < fr. radicotomie, cf. lat. radix – rădăcină, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

ELEVÁȚIE, elevații, s. f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. Fig. Însușirea de a fi elevat. – Din fr. élévation, lat. elevatio. Vezi definitia »

ÎNCORPORÁȚIE s. f. 1. încorporare. 2. construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus. (< fr. incorporation, lat. incorporatio) Vezi definitia »

APRAXÍE s. f. incapacitate patologică de a executa mișcări coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului. (< fr. apraxie, gr. praxis) Vezi definitia »

discórdie (discórdii), s. f. – Neînțelegere; ceartă; vrajbă. Lat. discordia (sec. XIX). – Der. discorda, vb., din fr. discorder; discordant, adj., din fr.; discordanță, s. f., din fr. discordance. Cf. dezacorda, vb.; dezacord, s. n., din fr. Vezi definitia »