Definita cuvantului convocare
CONVOCÁRE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. – V. convoca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu convocare
AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vietii psihice proprii; introspecție. [Pr.: a-u-] – Auto1- + observare. Vezi definitia »
ZĂVORẤRE s. f. Acțiunea de a (se) zăvorî și rezultatul ei; închidere (cu zăvorul). – V. zăvorî. Vezi definitia »
DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi. Vezi definitia »
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. Vezi definitia »
DEZAVUÁRE s.f. Acțiunea de a dezavua și rezultatul ei; dezaprobare, desolidarizare. [< dezavua]. Vezi definitia »