sublimáție, sublimáții, s.f. (înv.) 1. sublimare (transformare prin încălzire direct din stare solidă în stare de vapori). 2. deviere a energiei psihice izvorâte din tendințe instinctuale (sexuale) și egoiste spre atingerea unor scopuri spirituale înalte și altruiste. Vezi definitia »

HIPERPLAZÍE, hiperplazii, s. f. Creștere excesivă a unui țesut, datorită înmulțirii rapide a celulelor. – Din fr. hyperplasie. Vezi definitia »

ISOMETRÍE s.f. v. izometrie. Vezi definitia »

PSEUDOMNEZÍE s. f. memorie falsă. (< fr. pseudomnésie) Vezi definitia »

AUDÍȚIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ◊ A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio]. Vezi definitia »