CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. cu consistență; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanțial. (< fr. consistant) Vezi definitia »

INCONSTÁNT, -Ă, inconstanți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este constant; schimbător, nestatornic, instabil, ușuratic. – Din fr. inconstant. Vezi definitia »

TERMOELEMÉNT s. n. termocuplu. (< engl. thermoelement) Vezi definitia »

POTÉNT, -Ă adj. (Liv.) Puternic, tare, în putere. [< lat. potens]. Vezi definitia »

POST-RESTÁNT s. n. serviciu special care păstrează corespondența până când destinatarul vine să și-o ridice personal; (p. ext.) mențiunea făcută de expeditor pe plic. (< fr. poste-restante) Vezi definitia »