Definita cuvantului convorbire
CONVORBÍRE, convorbiri, s. f. Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. ◊ Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – V. convorbi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu convorbire
PRESUPÚNERE s. f. faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ◊ lucru admis în prealabil ca adevărat. (< presupune) Vezi definitia »
ANIHILÁRE s.f. Acțiunea de a anihila; nimicire. ♦ (Fiz.) Proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. [< anihila]. Vezi definitia »
DEZAVUÁRE, dezavuări, s. f. (Livr.) Faptul de a dezavua. [Pr.: -vu-a-] – V. dezavua. Vezi definitia »
REDOÁRE s. f. 1. lipsă de suplețe. 2. înțepenire a cefei; rigiditate. (< fr. raideur) Vezi definitia »
ÎNHUMÁRE, înhumări, s. f. Acțiunea de a înhuma; înmormântare, inhumație. – V. înhuma. Vezi definitia »