PIROTEÁLĂ, piroteli, s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală. Vezi definitia »

PORTTORPÍLĂ s.f. Dispozitiv pe care se montează o torpilă pentru a fi transportată. [< fr. porte-torpille]. Vezi definitia »

tărăboanță, tărăboanțe s. f. 1. mașină veche / hârbuită. 2. tomberon (din dotarea măturătorilor). Vezi definitia »

NUCLEOPROTEÍNĂ s.f. Substanță care se găsește în nucleele celulelor, în plasma celulară și în unele secreții ale organismelor animale; nucleoproteidă. [Pron. -cle-o-pro-te-i-. / < fr. nucléoprotéine]. Vezi definitia »

CEPIȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară. Vezi definitia »