BÁRIU s. n. Element chimic, metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se întrebuințează la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Din fr. baryum. Vezi definitia »

MANGALAGÍU, mangalagii, s. m. (Astăzi rar) Persoană care fabrică mangal (1); cărbunar, mangalizator. – Mangal + suf. -agiu. Vezi definitia »

EPÍU, epiuri, s. n. Dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a-i micșora lățimea sau a apăra malurile de eroziuni. – Din fr. épi. Vezi definitia »

PLASMÓDIU s. n. 1. masă protoplasmatică cu mai multe nuclee, care nu are ca înveliș decât o membrană albuminoidă; gimnoplast (2). 2. hematozoar al paludismului. (< lat. plasmodium) Vezi definitia »

PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. Vezi definitia »