PRAGMATÍSM s. n. curent în filozofia contemporană, care, indentificând obiectul cunoașterii cu procesul cunoașterii, consideră noțiunile, ideile, teoriile etc. exclusiv din punctul de vedere al eficacității lor practice. ◊ (p. ext.) atitudine, concepție etc. care are în vedere (numai) eficacitatea, utilitatea practică. (< fr. pragmatisme, engl. pragmatism) Vezi definitia »

s.m. Vas cilindric din lemn servind ca unitate de măsură pentru boabe de cereale, în special grîu, capacitatea fiind de 2,5 litri (în Oltenia). Provine din diminutivul de la baniță. pl. masculin un bănicior – doi băniciori Vezi definitia »

SIMULTANEÍSM s. n. 1. faptul de a se petrece simultan. 2. procedeu de narațiune în a prezenta fără tranziție evenimente care se desfășoară simultan în diverse locuri. 3. tehnică de a picta constând în a suprapune în limitele aceluiași obiect două puncte de vedere diferite. (< fr. simultanéisme) Vezi definitia »

ORBILIANÍSM s. n. folosire a pedepselor corporale în educație. (< fr. orbilianisme) Vezi definitia »

CANTARIDÍSM s. n. intoxicație acută cu cantaridină. (< engl. cantharidism) Vezi definitia »