APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur într-o încurcătură. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. ◊ Expr. A i se aprinde (cuiva) călcâiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva). 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. ♦ Refl. (Despre arme de foc) A se descărca. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui; a se produce. Răscoala... s-a aprins iar (SADOVEANU). 4. Tranz. A face să lumineze un corp sau un aparat. A aprins lumini în odaie (CARAGIALE). ♦ Refl. A începe să lumineze; a lumina, a străluci. 5. Refl. Fig. A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși la față (în urma unei emoții). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge, a se strica (în urma unui început de fermentație). – Lat. appre[he]ndere. Vezi definitia »

HIENÍDE s. f. pl. familie de mamifere carnivore: hienele. (< fr. hyénidés) Vezi definitia »

MÁNDE subst. 1. S. n. Ramură a familiei de limbi din Niger-Congo vorbită în regiunea văii superioare a râului Niger. 2. S. m. Membru al populației vorbitoare a limbii mande (1). (cf. engl. mande < mandingo mandi, mande = dim. al lui ma (mamă) = mămică) [AHDEL] Vezi definitia »

REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Re¹- + vinde. Vezi definitia »

(de ceai)droguri Vezi definitia »