Definita cuvantului dipodide
DIPODÍDE s. n. pl. familie de rozătoare cu picioarele anterioare foarte scurte, adaptate la sărit, cu urechi mari și coada lungă, care trăiesc în vizuini săpate în teren nisipos, hrănindu-se cu tuberculi și rădăcini. (< fr. dipodidés)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dipodide
LÚDE s. f. Denumire a unității de contribuabili în Țara Românească, alcătuită dintr-un număr variabil de birnici. – Din sl. lude. Vezi definitia »
SUBÎNTÍNDE vb. tr. (geom.) a uni extremitățile unui arc. (după fr. sous-tendre) Vezi definitia »
JÚDE, juzi, s. m. 1. (În vechea organizare a țărilor românești) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpararea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (Înv.) Judecător (1). 5. (Reg.; ieșit din uz) Primar. [Var.: (2) júdec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis. Vezi definitia »
De aceea X isi mobilizeaza cunostintele, resursele si experienta pentru succesul clientilor sai, oferindu-le acestora servicii complete cuprinznd, EXECUTIE LUCRARI de Instalatii electrice iluminat. Vezi definitia »
închíde (închíd, închís), vb.1. A mișca o ușă, o fereastră, un capac, etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. – 2. A împrejmui, a înconjura cu un gard. – 3. A interzice, a opri. – 4. A termina, a sfîrși, a pune capăt. – 5. A băga la închisoare. – 6. A vîrî, a ascunde într-un spațiu închis. – 7. A astupa. – 8. (Refl.) Despre răni, a se cicatriza. – 9. (Refl.) Despre culori, a deveni mai închisă ori mai intensă. – Mr. ncl’id, ncl’ișu, ncl’idire; megl. ancl’id, ancl’iș, istr. (ă)ncl’id, (ăn)cl’iș. Lat. includĕre, cu sensurile lui cl(a)udĕre (Pușcariu 816; Candrea-Dens., 368; REW 1967; DAR), cf. it. chiudere, prov. claure, fr. clore, cat. clourer, v. port. chouvir.Der. închis, adj. (care acoperă o deschizătură, încuiat; de culoare închisă, întunecat; taciturn, abătut, trist); închis, s. m. (ostatic, prizonier); închizătoare, s. f. (dispozitiv de închidere); închizătură, s. f. (împrejmuire); închisoare, s. f. (detenție; temniță, carceră; împrejmuire). – Cf. deschide. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z