MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris aici) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola. Vezi definitia »

AMINOALCOÓL s. m. denumire a compușilor organici cu funcție de amină și de alcool. (< fr. aminoalcool) Vezi definitia »

AUTOGÓL s. n. (sport) gol în propria poartă, la fotbal. (< fr., engl. autogoal) Vezi definitia »

DEMISÓL s. n. parte a unei clădiri situată pe jumătate sub nivelul solului, sub parter. (< fr. demi-sol) Vezi definitia »

nasol=urit,nu e bun,nu e de calitate.din tiganeste rau.a o duce rau a se simti rau. Vezi definitia »