GRAVIMETRÍE s. f. 1. ramură a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. măsurare a intensității gravitației. 3. metodă de analiză chimică bazată pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său, insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie) Vezi definitia »

ECOMIMÍE s. f. Simptom al unor boli nervoase care se manifestă prin repetarea gesturilor făcute de alții. – Din fr. échomimie. Vezi definitia »

LIMNOLOGÍE s.f. 1. Ramură a hidrologiei care studiază fenomenele fizice și biologice ce au loc în lacuri. 2. Parte a hidrobiologiei care se ocupă cu studiul apelor interioare. [Gen. -iei. / < fr. limnologie, cf. gr. limne – lac, logos – studiu]. Vezi definitia »

COMPILÁȚIE s. f. compilare. ◊ lucrare care conține idei, fragmente din diferiți autori, fără originalitate. (< fr. compilation, lat. compilatio) Vezi definitia »

CRONOTERAPÍE s. f. definire a orei optime de administrare a medicamentelor, astfel încât efectele lor pozitive asupra bolnavilor să fie maxime. (< fr. chronothérapie) Vezi definitia »