CONCURÉNȚĂ, concurențe, s. f. 1. Rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriași, comercianți, monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, pentru clientelă și pentru obținerea unor câștiguri cât mai mari. 2. Întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate. ◊ Expr. A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, țintind spre același scop. 3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ◊ Punct de concurență = punct de intersecție a dreptelor concurente. – Din fr. concurence. Vezi definitia »

METALDEHÍDĂ s. f. substanță solidă albă rezultată prin polimerizarea aldehidei acetice, folosită drept combustibil. (< fr. métaldéhyde) Vezi definitia »

HEMOLIZÍNĂ s. f. anticorp, toxină cu acțiune hemolitică. (< fr. hémolysine) Vezi definitia »

cehoáică (fam.) s. f., g.-d. art. cehoáicei; pl. cehoáice Vezi definitia »

pérgheșă adj. f. (reg.; în sintagmă) pară pergheșă = pară pergamută. Vezi definitia »