prat s. m. – Fîneață. Cuvînt citat în vechile dicționare și pe care Pușcariu 1369 și REW 6732 îl indică drept reprezentant al lat. pratum. Trebuie să fi fost creat de autorii latiniști din sec. XIX (chiar Pușcariu declara că nu cunoaște cuvîntul). – Der. Pratar, s. m. (luna mai), pare și el o creație artificială, după fr. prairial. Vezi definitia »

MERITÁT, -Ă, meritați, -te, adj. Care îi revine cuiva în mod justificat, care i se cuvine. – V. merita. Vezi definitia »

AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat unei organizații, unei instituții, unei societăți care are același caracter sau același specific, primind directivele acesteia și subordonându-i-se. [Pr.: -li-at] – V. afilia. Vezi definitia »

pecinginát, pecinginátă, adj. (înv.) de pecingine. Vezi definitia »

EDENTÁT, -Ă adj. Fără dinți. // s.n.pl. Ordin de mamifere lipsite parțial sau total de dinți. [< fr. édenté(s)]. Vezi definitia »