Definita cuvantului cuvântător
CUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, cuvântători, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care cuvântă (1), cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi. 2. (Rar) S. m. si f. Orator, vorbitor. – Cuvânta + suf. -ător.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântător
UMIDIFICATÓR s. n. utilaj pentru menținerea umidității dorite a aerului dintr-un loc determinat. (< fr. humidificateur) Vezi definitia »
VICLENITÓR, -OÁRE, viclenitori, -oare, adj. (Înv.) Care viclenește (2). – Din vicleni + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
COPOSESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Jur.) Deținător, titular al unui drept de coposesiune. [Cf. fr. copossesseur]. Vezi definitia »
TELEIMPRIMATÓR s. n. aparat telegrafic cu care se transmit și se recepționează comunicări, texte etc. în literele alfabetului obișnuit; telescriptor, teletip (1). (după fr. téléimprimeur) Vezi definitia »
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. ♦ Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z