AEROTAXÁȚIE, aerotaxații, s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor. [Pr.: a-e-] – Aero- + taxație. Vezi definitia »

IZOMERÍE s.f. Însușire a unor substanțe de a avea proprietăți fizice și chimice deosebite, deși au moleculele alcătuite dintr-un număr identic de atomi. ♦ Însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. [Gen. -iei, var. isomerie s.f. / < fr. isomérie]. Vezi definitia »

ANCHILOGLOSÍE s.f. Aderență a limbii la gingii sau la peretele bucal. [Gen. -iei / cf. fr. ankyloglosse < gr. ankylos – încovoiat, glossa – limbă]. Vezi definitia »

DISÉCȚIE s. f. deschidere chirurgicală a unui organism, separând diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. (< fr. dissection, lat. dissectio) Vezi definitia »

TERMOANESTEZÍE s.f. Termoanalgezie. [Gen. -iei. / < fr. thermoanesthésie]. Vezi definitia »