NUTRÍȚIE s. f. ansamblul funcțiilor organice prin care animalele și vegetalele își procură substanțele hrănitoare necesare dezvoltării și refacerii țesuturilor. (< fr. nutrition, lat. nutritio) Vezi definitia »

SPLENOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică pentru bolile splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénopathie, cf. gr. splen – splină, pathos – boală]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – . Vezi definitia »

INSPIRÁȚIE s.f. 1. Tragere, inhalare, introducere a aerului în plămâni. 2. (Fig.) Facultatea creatoare, spontană a inteligenței umane. ♦ Avânt, entuziasm, forță creatoare. 3. (Fig.) Gând, idee apărută spontan. [Gen. -iei, var. inspirațiune s.f. / cf. fr. inspiration, lat. inspiratio]. Vezi definitia »

AUTOEPURÁȚIE s. f. proces de purificare naturală a unui mediu poluat de substanțe (an)organice, fără intervenția omului. (< fr. autoépuration) Vezi definitia »