LEPTOCEFALÍE s. f. micșorare anormală a cutiei craniene. (< germ. Leptozephalie) Vezi definitia »

ORTOGENÍE s. f. (Med.) Dezvoltare simetrică a arcadelor dentare superioare și inferioare care face posibilă întâlnirea dinților cap la cap. – Din fr. orthogénie. Vezi definitia »

OCUPÁȚIE, ocupații, s. f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire. ◊ Loc. adj. De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (Jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [Var.: (înv.) ocupațiúne s. f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis. Vezi definitia »

CANÁLIE s. f. netrebnic, mișel, ticălos. (< it. canaglia, fr. canaille) Vezi definitia »

RADIOBIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul efectelor radiațiilor ionizate asupra organismelor vii. [Gen. -iei. / cf. fr. radiobiologie]. Vezi definitia »