APLICÁȚIE, aplicații, s. f. 1. Faptul de a aplica (1). ◊ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație. – Din fr. application. Vezi definitia »

PREPARÁNDIE s.f. Vechi tip de școală care pregătea învățători; școală normală. [Gen. -iei. / < germ. Präparandie]. Vezi definitia »

HIMENOTOMÍE s. f. 1. disecție a membranelor. 2. incizie a himenului. (< engl. hymenotomy) Vezi definitia »

FÚRIE, furii, s. f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar) Dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită. [Acc. și: furíe] – Din fr. furie, lat. furia. Vezi definitia »

bagdadíe (bagdadíi), s. f. – (Mold.) Acoperiș. Tc. bagdali „(ghips) ca cel din Bagdad” (Șeineanu, II, 34; REW 881). De la numele acestui oraș, în forma it. veche, Baldacco, provine și it. baldacchino, de unde derivă rom. baldachin, fr. baldaquin, sp. baldaquín. Vezi definitia »