POLITOMÍE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui subiect, a unei clasificări etc. – Din fr. polytomie. Vezi definitia »

SPALÁȚIE s.f. (Fiz.) Reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni. [Gen. -iei. / < fr., engl. spallation]. Vezi definitia »

ospătăríe, ospătăríi, s.f. (înv. și pop.) 1. birt; han. 2. aripă a unei mănăstiri pentru oaspeți și călători; arhondaric. 3. azil pentru bătrâni. Vezi definitia »

OPOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament în care se întrebuințează sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor sau ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. [Gen. -iei. / < fr. opothérapie, cf. gr. opos – suc, therapeia – tratament, îngrijire]. Vezi definitia »

GASTROENTEROLOGÍE s.f. Disciplină medicală care studiază bolile tubului digestiv. [< fr. gastro-entérologie]. Vezi definitia »