Definita cuvantului disjuncție
DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu disjuncție
PLASMORAGÍE s. f. pierdere de plasmă din circuitul sangvin, ca în cazul unor arsuri. (< fr. plasmorrhagie) Vezi definitia »
MACROPODÍE s.f. (Med.) Monstruozitate caracterizată prin dezvoltarea exagerată a picioarelor. [Gen. -iei. / < fr. macropodie, cf. gr. makros – mare, pous – picior]. Vezi definitia »
VEDÉNIE, vedenii, s. f. 1. Halucinație; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (Înv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) Vedere (I 1). – Din sl. vidĕnije (după vedere). Vezi definitia »
TRIFURCÁȚIE s. f. trifurcare; loc unde se trifurcă un drum, o arteră. (< fr. trifurcation) Vezi definitia »
INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis. Vezi definitia »