OMUȘÓR, (1) omușori, s. m., (2) omușoare, s. n. 1. S. m. Omuleț (1). 2. S. n. Apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. -ușor. Vezi definitia »

CLASIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care clasifică. II. s. m. f. specialist în clasificări. III. s. n. îndrumar, indicator în care se clasifică ceva. (< fr. classificateur) Vezi definitia »

ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an². – An² + suf. -ișor. Vezi definitia »

ASEDIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care asediază. (< it. assediatore) Vezi definitia »

ECRAZÓR s. n. instrument chirurgical format din două ramuri care se pot strânge, strivind între ele o porțiune de organ. (< fr. écraseur) Vezi definitia »