CUȚITOÁIE, cuțitoaie, s. f. 1. Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor. [Pr.: -toa-ie] – Cuțit + suf. -oaie. Vezi definitia »

ACETONURÍE s.f. (Med.) Prezența acetonei în urină. [Gen. -iei. / < fr. acétonurie, cf. fr. acétone – acetonă, gr. ouron – urină]. Vezi definitia »

HIPOLIPEMÍE s. f. diminuare a cantității de grăsimi din sânge. (< fr. hypolipémie) Vezi definitia »

ICONOLATRÍE s.f. Adorație a icoanelor. [Gen. -iei. / < fr. iconolâtrie]. Vezi definitia »

săzdánie (săzdánii), s. f. – Creație, creatură. Sl. suzdanije (Tiktin). Sec. XVII, înv., cultism. Vezi definitia »