DEPLETÍV, -Ă adj. (Med.) Care produce deplețiune. [< fr. déplétif]. Vezi definitia »

COLIGATÍV, -Ă, coligativi, -e, adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. – Din fr. colligatif. Vezi definitia »

siv (-vă), adj. – Gri. Sl. sivŭ (Tiktin; Conev 77), cf. bg., sb., cr. siv și sein. Vezi definitia »

FOTOOBIECTÍV s. n. obiectiv fotografic. (< germ. Photoobjektiv) Vezi definitia »

TRANSDUCTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care transformă ceva în altceva (asemănător); (spec.; fiz.) care transformă o mărime în alta. ◊ (Log.) Raționament transductiv = raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate. [< fr. transductif]. Vezi definitia »