SUFICIÉNT, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Destul, de ajuns. 2. (Despre oameni) Încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. [Pron. -ci-ent. / cf. it. sufficiente, fr. suffisant, lat. sufficiens]. Vezi definitia »

instrument pentru calcule aritmetice simple, alcatuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile colorate Vezi definitia »

ANESTEZIÁNT, -Ă adj., s. n. anestezic. (< fr. anesthésiant) Vezi definitia »

ACORDÁNT, -Ă s. m. f. cel care execută lucrări în acord. (< germ. Akkordant) Vezi definitia »

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis. Vezi definitia »