Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin. ♦ ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizație, instituție etc. dispune băncii să facă anumite plăți din contul său; la ~ = la îndemână. 2. dispunere, așezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufletească. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, înclinație; vocație. 6. (pl.) pregătiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
CONÁȚIE s. f. 1. ansamblu de procese psihice apărute ca o consecință a acțiunii. 2. (fil.) efort. (<fr. conation) Vezi definitia »
HIPODONȚÍE s. f. anomalie constând în prezența unui număr mai mic de dinți. (< engl. hypodontia) Vezi definitia »
SONERÍE s. f. 1. instalație de semnalizare acustică, dintr-un electromagnet și un ciocănel care lovește într-un clopoțel. 2. buton care declanșează o asemenea instalație. 3. mecanism care permite unui orologiu deșteptător, unui telefon etc. să sune. (< fr. sonerie, it. soneria) Vezi definitia »
ADNOTÁȚIE s. f. adnotare. (< lat. adnotatio) Vezi definitia »
CRONOTERAPÍE s. f. definire a orei optime de administrare a medicamentelor, astfel încât efectele lor pozitive asupra bolnavilor să fie maxime. (< fr. chronothérapie) Vezi definitia »