GHINIÓN s.n. Nenoroc, neșansă. [Pron. -ni-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. guignon]. Vezi definitia »

VIBRIÓN s.m. (Med.) Gen de bacterii (adesea patogene) în formă de bastonașe curbe, care trăiesc de obicei în medii lichide. [Pron. -bri-on. / < fr. vibrion]. Vezi definitia »

DIATÓN s. n. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri și semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeași calitate ca și intervalele scării muzicale diatonice. II. s. f. dispunere naturală a tonurilor și semitonuriol într-o structură muzicală. (< fr. diatonique) Vezi definitia »

PARKINSÓN s. n. (Med.; și în sintagma boala lui Parkinson) Boală degenerativă a sistemului nervos central caracterizată prin tremurături cu caracter static ale membrelor și capului și prin rigiditate musculară. – Din fr. parkinson. Vezi definitia »

VIDEOMAGNETOFÓN s. n. aparat care permite proiectarea pe ecranele televizoarelor a filmelor înregistrate pe bandă magnetică în casete. (< video¹- + magnetofon) Vezi definitia »