DIBUÍ, díbui, vb. IV. 1. Intranz. A merge cu nesiguranță, șovăielnic, căutând un drum. ♦ Tranz. și intranz. A căuta cu nesiguranță; a căuta pipăind prin întuneric. ◊ Expr. Pe dibuite = pipăind, căutând cu mâinile, fără sa vadă; la întâmplare, la nimereală. 2. Intranz. A nimeri. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a găsi, a descoperi, a afla, a dibăci. [Prez. ind. și dibuiesc] – Et. nec. Vezi definitia »

AUTOATRIBUÍ vb. IV. refl. A-și atribui sieși. [< auto¹- + atribui]. Vezi definitia »

ȘIRUÍ, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza o oaste în ordine de bătaie; a înșirui. – Din șir. Vezi definitia »

várga-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. vérgii-ciobánului Vezi definitia »

scărpuí, scărpuiésc, vb. IV (reg.; despre lemne) a scrijeli cu ajutorul scărpuitorului, pentru a face să adere cleiul. Vezi definitia »