RONFLÁNT, -Ă adj. (Liv.) 1. Sforăitor. 2. (Fig.) Declamator, emfatic. [< fr. ronflant]. Vezi definitia »

IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento) Vezi definitia »

TALÉNT s.n. Aptitudine, înclinație naturală deosebită într-un anumit domeniu. ♦ De talent = talentat. ♦ Persoană care are o asemenea aptitudine deosebită. [Pl. -te, -turi. / < fr. talent, it. talento, lat. talentum – lingou, ban]. Vezi definitia »

AMBULÁNT, -Ă adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul. [< fr. ambulant, cf. lat. ambulans < ambulare – a merge]. Vezi definitia »

TRIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 3. 2. (despre celule) cu trei cromozomi omologi în cursul meiozei. (< fr. trivalent) Vezi definitia »