PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation]. Vezi definitia »

GRAVITÁȚIE s.f. Forță care face ca toate corpurile să se atragă între ele. ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri; centru de gravitație = punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp. [Gen. -iei, var. gravitațiune s.f. / cf. fr. gravitation]. Vezi definitia »

ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la normal. 2. Imagine deformată pe care o dă un sistem optic. ♢ Aberație vizuală = astigmatism (2). 3. Ceea ce e inadmisibil, absurd; absurditate, nebunie. – Fr. aberration (lat. lit. aberratio, -onis). Vezi definitia »

TRIGONOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii care studiază relațiile metrice dintre laturile și unghiurile unui triunghi. [Gen. -iei. / cf. fr. trigonométrie < gr. trigonom – triunghi, metron – măsură]. Vezi definitia »

CRIPTOLOGÍE s. f. disciplină a istoriei care studiază scrierile secrete, procedeele de cifrare și de descifrare a mesajelor cifrate. (< fr. cryptologie) Vezi definitia »