TRANSPOZITÍV, -Ă, transpozitivi, -e, adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. – Din fr. [langues] transpositives. Vezi definitia »

KEDÍV, kedivi, s. m. Titlu purtat în trecut de viceregii Egiptului; persoană care avea acest titlu. – Din fr. khédive. Vezi definitia »

COMBINATÍV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo]. Vezi definitia »

APLICATÍV, -Ă adj. 1. cu caracter de aplicație. 2. (bot.) alipit pe alt organ fără aderență. (< fr. applicatif) Vezi definitia »

MASÍV, -Ă adj. 1. Care este (sau pare să fie) compact, des, plin, dens; cu masă mare. ♦ Solid; voluminos, mare; impresionant. 2. În mare cantitate, amplu. [< fr. massif]. Vezi definitia »