NEBUNÍT, -Ă, nebuniți, -te, adj. (Rar) înnebunit, nebun. – V. nebuni. Vezi definitia »

VORBÍT², -Ă, vorbiți, -te, adj. Care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus; p. ext. expus oral. ◊ Limba vorbită = limba întreținută obișnuit în viu grai, limbă uzuală. – V. vorbi. Vezi definitia »

ANTISEMÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care admite, practică antisemitismul. (< fr. antisémite) Vezi definitia »

-LÍT³ Element secund de compunere savantă, cu semnificația „care se află în soluție, solubil (în anumite condiții)”. [< fr. -lyte, it. -lito, cf. gr. lytos – solubil]. Vezi definitia »

COSITORÍT¹, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori. Vezi definitia »