VEHÍCUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fără autopropulsie, terestru, subteran, în aer sau pe (sub) apă. 2. orice servește a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3. dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. (< fr. véhicule, lat. vehiculum) Vezi definitia »

hibridul inceucisarii unei veverițe cu un țap; sinonim cu vevețap Vezi definitia »

a da pașaportul expr. 1. v. a da papucii. 2. a concedia. Vezi definitia »

TRAUL s.n. Năvod marin mare, destinat pescuirii în aglomerări de pești. [Pron. traul. / < engl. trawl]. Vezi definitia »

a se apropia concertul expr. (intl.) a se ajunge la o înțelegere în privința unei lovituri Vezi definitia »