Definita cuvantului dizgrația
DIZGRAȚIÁ vb. tr. a nu mai favoriza pe cineva, a-l arunca în dizgrație. (după fr. disgracier)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrația
ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. [Pr.: -tă-ia] – Între1- + tăia (după fr. entrecouper). Vezi definitia »
ANTIOHIA, oraș în Siria antică. Fundat în 300 î. Hr., de Seleucos I Nicator, a fost una dintre capitalele Regatului Seleucizilor. Mare centru meșteșugăresc, comercial, cultural și religios. Capitală a prov. romane Siria. Stăpînit succesiv de bizantini (sec. 6-7 și 10-11), arabi (637-969), cruciați, fiind centrul principatului cu același nume (1098-1268), mameluci (sec. 13-15), iar din 1516 de turci. Azi Antakya (Turcia). Vezi definitia »
ORIENTÁLIA s. f. pl. 1. cunoștințele referitoare la popoarele și culturile din Orient. 2. secție într-o bibliotecă, într-un muzeu cu piese reprezentând aceste culturi. (< lat. orientalia) Vezi definitia »
GRASEIA vb. intr. A pronunța velar sau uvular sunetul r. -Din fr. Grasseyer Vezi definitia »
hataiá (-iéle), s. f. – Țesătură de mătase. Tc. hatayi (Șeineanu, III, 62). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »