ELIGÁRĂ s. f. ansamblul instalațiilor de pe un eliport puse la dispoziția pasagerilor. (< fr. héligare) Vezi definitia »

vătămătúră s. f., g.-d. art. vătămătúrii; pl. vătămătúri Vezi definitia »

ciobácă (-ắci), s. f. – Luntre scobită dintr-un trunchi de copac. Mag. csobák, rut. čobak „vas de lemn” (DAR). Din aceeași rădăcină (sl. čbanĭ) mag. csobány, de unde rom. cioban, s. n. „vas de lemn”, și sb. čobanija, de unde rom. ciobănie, s. f. (Trans., vas de lemn), pronunțat ciobăñe. Cf. ciovei. Vezi definitia »

MICROTURBÍNĂ, microturbine, s. f. Turbină de dimensiuni reduse folosită în microhidrocentrale. – Micro¹ + turbină. Vezi definitia »

TIÁRĂ s.f. (Ist.) Acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare din Asia. ♦ Mitră papală formată din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara]. Vezi definitia »