NEOPLASTICÍSM s.n. Variantă a abstracționismului, care se caracterizează printr-un geometrism în care liniile și planurile de culoare se întretaie în unghi drept, ca și prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben și roșu. [< fr. néo-plasticisme]. Vezi definitia »

UNIVERSALÍSM s.n. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; multilateralitate în cunoștințe; universalitate. 2. (Fil.) Denumire dată teoriilor care afirmă existența unei realități ca un tot unic, universal. 3. Direcție idealistă care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. [Cf. fr. universalisme]. Vezi definitia »

CREAȚIONÍSM s. n. concepție teologică potrivit căreia lumea a fost creată de către divinitate. (< fr. créationisme) Vezi definitia »

BAROCHÍSM s. n. caracter baroc al unei opere de artă (< fr. baroquisme) Vezi definitia »

SENSÍSM s. n. nume dat doctrinelor filozofice pentru care senzațiile reprezintă condiția necesară și suficientă de cunoaștere. (< it. sensismo) Vezi definitia »