FACHIRÍSM s. n. Ansamblu de fapte aparent extraordinare săvârșite de fachiri; arta de a săvârși asemenea fapte; p. ext. scamatorie. – Din fr. fakirisme. Vezi definitia »

TRITEÍSM s. n. doctrină care susținea că trinitatea ar fi fost formată din trei persoane și trei esențe. (< fr. trithéisme) Vezi definitia »

EPIFITÍSM s. n. mod de viață al plantelor epifite. (< fr. épiphytisme) Vezi definitia »

PANTELÍSM s.n. Concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor este o voință de natură cosmică, care fixează anumite scopuri. ♦ Teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. [< fr. pantélisme, cf. gr. pas – tot, teleos – scop]. Vezi definitia »

STILÍSM s. n. Grijă (excesivă) pentru stil, pentru formă. – Din fr. stylisme. Vezi definitia »