PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. Vezi definitia »

SINCROFAZOTRÓN, sincrofazotroane, s. n. (Fiz.) Accelerator ciclic pentru particule grele cu sarcină electrică, al cărui principiu de funcționare îmbină elemente ale sincrotronului cu elemente ale fazotronului. – Din fr. synchrophasotron. Vezi definitia »

EPIPEDÓN s. n. orizont (4) care se formează la suprafața solului prin acumularea materiei organice sau aluvionare. (< fr. épipédon) Vezi definitia »

GAZOTRÓN s. n. diodă care conține gaz sub presiune joasă; fanotron. (< fr. gasotron) Vezi definitia »

ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – Cf. amvon. Vezi definitia »