înspliná pers. 3 sg. însplineáză, vb. I (reg.) 1. (refl.; despre vite) a se îmbolnăvi de splină, a căpăta boală de splină; a dălăpi. 2. (refl.; fig.) a face avere, stare, cheag; a se îmbogăți. Vezi definitia »

ÎNTONÁ vb. IV. intona. Vezi definitia »

CONSUNÁ, consún, vb. I. Intranz. A produce o consonanță. – Din fr. consonner (după suna). Vezi definitia »

CĂMĂRZANA, com. în jud. Satu Mare; 3.127 loc. (1991). Expl. de lignit și cinabru. Vezi definitia »

MECÉNA s. m. inv. protector al artelor și științelor. (< fr. mécène) Vezi definitia »