ROAMING, roaminguri, s. n. Serviciu oferit de companiile de telefonie mobilă, care permite clienților să folosească telefonul celular în timp ce călătoresc în afara spațiului de acoperire al rețelei naționale. [Pr.: rắuming] – Din engl. roaming. Vezi definitia »

LIVING / LÍVING-ROOM [-RUM] s.n. cameră de zi (într-un apartament). (< engl. living-room) Vezi definitia »

RING¹ s. n. 1. platformă pătrată împrejmuită cu coarde, unde se desfășoară meciurile de box. ◊ platformă într-un local, pe care se dansează. 2. (text.) mașină pentru întinderea tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 3. inel de metal fixat de peretele unui chei și servind la amararea navelor. 4. șosea, stradă circulară în jurul unui oraș sau al unei părți a lui. (< fr., engl. ring) Vezi definitia »

RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie. ◊ treaptă, situație socială. ◊ locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir. ♦ (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent. (< fr. rang) Vezi definitia »

drîng interj. – Exprimă zgomotul produs de lovirea unei foi de metal. – Var. drînga, dranga, sdrîng(a). Mr. sdring. Creație expresivă. Se întîlnește cu drîng, s. n. (băț încovoiat pentru bătut lîna), din sl. drogu „bîtă”, astfel încît este greu de stabilit dacă drîng, s. n. (drîmbă) provine dintr-unul din aceste două cuvinte. Pentru posibila legătură semantică între „bîtă” și „drîmbă”, cf. lat. tignum „bîtă”, cava tigna „trăsură”; fr. guimbarde „trăsură” și „drîmbă”; sl. drǫgŭ › rus. drogá „targă” › droagă, s. f. (Mold., căruță), droangă, s. f. (Mold., clopoțel). Totuși, Cihac, II, 101 și Candrea derivă acest cuvînt de la sb. drnda „oblînc”, iar Conev 67 din bg. drănkam „a bate clopotele”; după Scriban ar fi doar var. de la drîmbă. Der. (s)drăngăni (var. drîngăi, mr. sdîngînescu), vb. (a răsuna, a zornăi; înv., a bate din palme; a cînta prost la un instrument muzical; a cînta la drîmbă); (s)drăngăneală (var. (s)drăngănitură), s. f. (dăngănit); sdrăngănel, s. m. (clopoțel); (s)drăngălău, s. f. (crai, curtezan), cf. drăgălău. Cf. drîmbă. Vezi definitia »