ciopátă (ciopắți), – Bucată, felie de carne. – Var. ciopartă, ciopărtă, ciopîrtă. Mag. csapat „grămadă”, care înseamnă și „turmă” (DAR). R din var. se explică probabil prin confuzie cu mag. csoport „turmă” (› ciopor). Se folosește de preferință la pl. Der. ciopățică, s. f. (dans tipic); ciopătăi, s. f. pl. (labe); ciopîrtac, adj. (care are coada tăiată); ciopîrlac, s. n. (băț); ciopîrti (var. ciopîrți, ciocîrti, ciocîlti, ciopăți), vb. (a tăia, a face bucăți; a tranșa); ciopîrțeală (var. ciocîrteală), s. f. (tăiere în bucăți); ciocîrt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopîrțel, s. m. (plantă, Celosia cristata). Vezi definitia »

APOCATASTÁZĂ s. f. readucere la un stadiu anterior. ◊ (la stoici și unii mistici) reconstituire a unor situații inițiale de proveniență originară. (< fr. apocatastase, gr. apokatastasis) Vezi definitia »

zbârnă, zbârne s. f. închisoare, penitenciar. Vezi definitia »

EPANORTÓZĂ s.f. (Lit.) Figură de stil constând în retractarea sau reluarea a ceea ce s-a spus în același enunț în scopul corectării enunțului sau a unei noțiuni; corecție. [Cf. fr. épanorthose, gr. epanorthosis]. Vezi definitia »

șcuitúră, șcuitúri, s.f. (reg.) lemn în formă de prismă triunghiulară, care se așază între acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei. Vezi definitia »