SINCÓPĂ s. f. 1. pierdere bruscă a cunoștinței datorită întreruperii activității inimii, însoțită de întreruperea respirației. 2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei măsuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior. 3. dispariție a unei vocale sau a unei silabe întregi (neaccentuate) între două consoane ale unui cuvânt. 4. întrerupere, pauză. (< fr. syncope) Vezi definitia »

pleósă, pleóse, s.f. (reg.) s.f. (reg.) cot al unei ape curgătoare. Vezi definitia »

omul-orchestră expr. 1. om descurcăreț în orice împrejurare; om întreprinzător, priceput la toate. 2. clovn care cântă la mai multe instrumente o dată. 3. muzician care înregistreză un album în studio cântând la toate instrumentele (fără acompaniamentil altor instrumentiști). Vezi definitia »

LOBELÍNĂ, lobeline, s. f. Alcaloid extras dintr-o plantă, care are o acțiune excitantă asupra respirației și care este utilizat în tratamentul astmei, dispneei etc. – Din fr. lobéline. Vezi definitia »

MARDEÁLĂ, mardeli, s. f. (Arg.) Bătaie (zdravănă). – Mardi + suf. -eală. Vezi definitia »