slugăritór, slugăritoáre, adj., s.m. și f. (înv.) devotat. Vezi definitia »

COLIMATÓR s. n. 1. dispozitiv optic pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. instrument de vizare pentru determinarea aproximativă a unei direcții. ♦ (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept). (<fr. collimateur) Vezi definitia »

stabór s. n., pl. stabóruri Vezi definitia »

PNEUMATOFÓR s. m. 1. rădăcină metamorfozată aeriană cu rol în respirație, la unele plante superioare din regiunile mlăștinoase. 2. veziculă plină cu aer pe talul unor plante inferioare, pentru plutire sau menținerea în poziție verticală. 3. aparat plutitor la celenteratele sifonofore. (< fr. pneumatophore) Vezi definitia »

PLANTATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. Proprietar al unei plantații (2). [Cf. fr. planteur]. Vezi definitia »