știuldíc², știuldícuri și știuldíce, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă pe care pescarii o folosesc pentru a stârni peștii spre plase. 2. prăjină cu care se împinge luntrea în bălțile mai puțin adânci. Vezi definitia »

NÓRDIC, -Ă, nordici, -ce, adj. Care este situat în (sau la, spre) nord, care provine (sau este originar) din nord; care aparține nordului. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte dintr-o populație care trăiește în regiunile de nord ale globului ori ale Europei sau care are înfățișare ori însușiri specifice omului de la nord. – Din fr. nordique, germ. nordisch, it. nordico. Vezi definitia »

ALOTRÓFIC, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care folosește substanțele organice sintetizate de alte organisme. [< fr. allotrophique, cf. gr. allos – altul, trophe – hrană]. Vezi definitia »

HEMÁTIC adj. Al sângelui, de sânge; referitor la sânge; care este de origine sanguină. ◊ Organ hematic = organ care produce globule roșii. [< fr. hématique]. Vezi definitia »

mâșníc s.n. (reg.) ladă în care cade făina la moară. Vezi definitia »