ISOSCÉL adj. (despre triunghiuri) cu două laturi egale; (despre trapeze) cu laturile neparalele congruente. (< fr. isoscèle, lat. isosceles) Vezi definitia »

COLONÉL¹ s. m. grad de ofițer superior, imediat inferior generalului. ◊ locotenent ~ = grad de ofițer superior maiorului. (<fr. colonel) Vezi definitia »

SUGÉL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ◊ Sugel alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panarițiu. – Lat. sigillum (după suge). Vezi definitia »

răcorél, -ícă, răcoréle, adj. (reg.) 1. diminutiv al lui răcoare. 2. nume de plante agățătoare; volbură, zorele. Vezi definitia »

FEMÉL, -Ă adj. (Bot.; despre un organ) Care este destinat a produce fructul. [< fr. femelle]. Vezi definitia »