Definita cuvantului dual
DUÁL, -Ă I. adj. care prezintă dualitate; dublu. ◊ (despre două noțiuni matematice) de aceeași natură, obținute una din cealaltă prin același procedeu. II. s. n. număr gramatical caracteristic unor limbi, deosebit de singular și plural, prin care se arată că este vorba de două exemplare din aceeași specie sau de o pereche de obiecte. (< fr. dual, lat. dualis)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dual
UNILATERÁL, -Ă adj. 1. Așezat pe o singură parte. 2. Care vede numai o singură latură a lucrurilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. ♦ (Jur.; despre un contract) Care creează obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre un act juridic) Emanat de la o singură persoană. [< fr. unilatéral, cf. lat. unus – unul, latus – latură]. Vezi definitia »
VERZÁL, -Ă adj. (despre caractere tipografice; și s. f.) majuscul, capital2 (2). (< germ. Versal) Vezi definitia »
PICTURÁL, -Ă, picturali, -e, adj. Care aparține picturii, privitor la pictură; p. ext. pitoresc. – Din fr. pictural. Vezi definitia »
CANNEL-COAL (cuv. engl.) [kænəl Kəul] subst. Varietate de cărbune bituminos, format prin încărbunarea și bituminizarea îndeosebi a sporilor și sporangilor de criptogame vasculare, a polenului și a cuticulelor de gimnosperme. C. este compact, fin, cenușiu-negricios cu luciu gras și poate prezenta, sub formă de impurități, ceară și rășină vegetală. Vezi definitia »
VAL s.n. Formă de relief din jurasic, reprezentând o vale sinclinală. [< fr., engl. val]. Vezi definitia »